Plecand de la premisa ca nimeni decat noi insine ne putem ajuta sa remediem greselile noastre incercam sa gasim solutii.Astfel nu poti iesi din lumea in care traiesti pentru ca nimeni nu sta niciodata o clipa fara sa nu faca o fapta, omul este suma faptelor sale anterioare. O raportare la modelul divin poate ajuta fiinta , un sacrificiu al actelor noatre, dar nu unul ingust rezumandu-ne la ofrande materiale sau mai stiu eu ce pentru a primi ceva in schimb -un avantaj personal. Un sacrificiu mental este o abtinere de la fapta, renuntand la rezultat,iar adevarata libertate nu este cea in care stai ca un ascet in izolare, sau te sustragi de la datorie, ci a celui care o traieste zi de zi in viata care i-a fost data de propriile fapte si isi indeplineste obligatiile sale lumesti, oricare ar fi ele.Dorinta produce durere se stie si tot ce este in jurul nostru nu ne apartine de fapt dar constiinta retine doar ca "eu sunt cel care fac totul". Adevarata actiune nu este cea savarsita cu vorba sau fapta , ci cea cu mintea, pentru ca asceza mantala este superioara trupului, spune morala buddhista. Taoismul chinez a descoperit alta formula-" a actiona ca si cum nu ai actiona" -Wei-wu-wei, adica sa renunti totusi la fructele actiunilor tale, iar omul nu se poate mantui de ce este teluric in el, acesta este adevarul, dar daca pleaca din adancul sau teluric, se poate. Omul modern, omul nou, faptele create de el ar trebui sa fie lipsite de sentimentul realizarii personale, de unde si paradoxul Lotusului care sta in apa si nu est udat. Pana la urma cunoasterea este foarte importanta, este energie.
