Despre detasare

Ne atasam din nefericire de lucruri materiale, acumulari exterioare, faima, putere si uitam de noi, astfel apare nefericirea, decaderea si  ruina. Ignorarea propriului sau Sine,  il face pe om sa se teama de esec, sa spere cam cu teama la succes,  sa se ataseze de ceea ce a castigat si deci sa fie permanent terorizat de frica de a pierde ceea ce a obtinut din acumularile  exterioare. Pe omul ne detasat (ca sa nu spun altceva..) il suprind venirea sau plecarea,  pierderea,  esecul actiunilor sale, dezordinile din viata lui, ducand uneori spre depresii, stres,  probleme la nivel somatic, soc emotional, chiar si mai rau , ele fiind  de fapt santiunile de la normele Universului. Prin detasare, prin pastrarea calmului,  prin iubirea pentru sine si semeni ca pe el insusi, adaptandu-se la exterior si pastrand  pacea interioara, omul este scutit de suferinta; acum vad ca lumea este modificata in interior de fenomenele din exterior,  astfel fiind distrusa ordinea   Divina din om. Asa cred ca daca nu ranesc niciodata amorul propriu al semenilor mei, nu voi fi niciodata ranita in amorul meu. Nu lucrurile in sine sunt rele sau bune (nu exista contrarii, ele sunt relative si apartin gandirii) ci intrebuintarea lor gresita le fac nocive (cuvantul, tv, mintea, energia atomica , alcoolul, drogurile, focul, armele etc.); un intelept va trai in mijlocul oamenilor fara sa sufere;  iubirea il face intangibil si invulnerabil. Iisus spune:"  Caci acolo unde este comoara este si inima noastra" (Luca12.34); comoara se tine in inima ta nu in afara . Iubirea fata de Dumnezeu  este dorinta celui care vrea sa se elibereze de suferinta si o va pastra in inima, ea fiind sursa celorlalte comori.  Iisus spune: "Toate lucrurile Mi-au fost date in maini de Tatal meu; si nimeni nu cunoaste deplin pe Fiul, afara de Tatal; tot astfel nimeni nu cunoaste deplin pe Tatal, afara de Fiul." (Matei 11.27)" Cine ma primeste pe Mine, primeste pe Cel ce  M-a trimis pe Mine"  (Ioan13.20)