Ne trudim singuri, numai cu înţelepciunea noastră în negura păcatelor noastre dar în zadar facem ceva. Fără ascutare la glasul lui Dumnezeu , omul se lasă tarat de ambiţiile sale si greşeşte . Ştim cu toţi ce facem si ce nu facem. Cuvintele si sprijinul LUI este fără margini si mereu o mangaiere. Sa nu dispretuim atentionarile părinţilor noştri, ale duhovnicilor, invatatorilor noştri si sa nu ne luăm după eretici si profeţii ademenitoare cu glas înşelător, sa fim tari în credinţa noastră si sa nu ne punem cu răul. Toate fiinţele ar trebui sa ştie cand sa tacă si cand sa vorbească. Tăcerea este de aur!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu